Lansarea proiectului

Material prezentat în cadrul conferinței de lansare a proiectului Versantul Partizanilor din Apuseni din data de 17 iunie 2021 – video link

        

         Inițiatori

•          Constantin-Teodor Șușman – nepotul luptătorului anticomunist Teodor Șușman
•          Asociația Clubul Monarhiștilor Clujeni

 

         Scopul

Versantul Partizanilor este un proiect despre românii de mâine și moții de altădată, despre noi și bunicii noștri, despre viitor și trecut. Versantul Partizanilor vrea să spună o poveste, aceea a familiei Șușman și a luptătorilor anticomuniști de la Răchițele (jud. Cluj), din anii ’40 și ’50. O poveste despre prețul libertății și al democrației, despre principii și curaj, despre onoare și moarte eroică. O poveste unică, încă prea puțin cunoscută, pe care comuniștii și urmașii lor de după 1989 și de astăzi își doresc să o țină ascunsă, sortită uitării și irosirii. Versantul Partizanilor este și o chemare către generațiile noastre pentru a se ridica din agonia ignoranței, a nepăsării, a amneziei și a urca drumul propriului versant către a desluși sensul trecutului și al memoriei, către adevăr și libertate, către identitate și demnitate.

Obiective

Epopeea impresionantă a Grupului „Șușman”, precum și a altor luptători anticomuniști din Apuseni, va fi mărturisită și povestită prin realizarea următoarelor obiective:

1. Reconstruirea casei familiei Șușman din Răchițele, demolată de puterea comunistă în anii ’70. A fost o casă tipic moțească, de cca. 90 mp, cu fundația din piatră de granit, pereții din lemn, iar acoperișul din șindrilă. Construcția dorim să fie amplasată pe Versantul Muncelului, în apropiere de Valea Firii și lângă drumul județean Răchițele-Doda Pili. Casa Șușman va găzdui un muzeu al rezistenței anticomuniste românești desfășurată în Munții Apuseni între anii 1945-1958. Conținutul muzeal va plasa în prim-plan istoricul grupului de partizani „Teodor Șușman”, unul dintre cele mai importante din România prin acțiunile susținute, prin longevitate, dar și prin dramele care i-au presărat activitatea. Vor fi organizate, de asemenea, secțiuni documentare și pentru alte organizații anticomuniste precum „Capota-Dejeu” sau „Dabija”.
2. Construirea unei șuri tradiționale – spațiu al salvării și supraviețuirii dar și loc al trădării și jertfei în care membrii Grupului „Șușman” au fost capturați și uciși.
3. Amenajarea unui traseu turistic tematic care va intersecta câteva dintre locurile prin care s-a scris povestea spectaculoasă și tragică a Șușmanilor.
4. Realizarea unei „cazemate” care va prezenta cât mai fidel, tipul de adăpost montan folosit de partizanii de la Răchițele și care va fi prevăzută cu inventarul specific.
5. Activități editoriale – publicarea de articole, studii și cărți despre istoria Grupului „Teodor Șușman”.
6. Activități de promovare a istoriei grupului pentru publicul larg, prin organizarea de evenimente (conferințe, dezbateri, comemorări etc.) și prin intermediul mijloacelor de comunicare online (website, pagini dedicate pe platformele de social-media etc).

 

Susținători

• Asociația Foștilor Deținuți Politici din România (A.F.D.P.R.)
• Institutul de Istorie Orală, Cluj-Napoca
• Fundația Academia Civică, București
• Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței, Sighetu Marmației
• Fundația Culturală Memoria, București
• Fundația Corneliu Coposu
• Fundația „Doina Cornea”, Cluj-Napoca
• Asociația Casa Memorială „Iuliu Maniu” Bădăcin
• Asociația „Străbunii Europei”, Cernavodă
• Asociația „Cei 40 de Mucenici”, Oradea
• Octav Bjoza, președinte A.F.D.P.R.
• Acad. Emil Burzo, președinte onorific al Academiei Române Filiala Cluj
• Acad. Cornel Țăranu, compozitor
• Prof. univ. dr. Doru Radosav, istoric
• Ana Blandiana, scriitor
• Nicolae Mărgineanu, regizor de film
• Prof. univ. dr. Cornel Cătoi, Rector U.S.A.M.V. Cluj-Napoca
• Conf. univ. dr. Valentin Orga, director al B.C.U. „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca
• Ruxandra Cesereanu, scriitor
• Lect. univ. dr. Cristina Pușcaș, Universitatea din Oradea
• Dana Țăranu, profesor
• Cercet. dr.  Ottmar Trașcă, Institutul de Istorie „George Barițiu”, Cluj-Napoca
• Pr. Cristian Borz, coordonator al proiectului restaurării Casei Memoriale „Iuliu Maniu” Bădacin
• Lucherea Nistor, expert Lobby & Advocacy

 

Sigla

Sigla proiectului este realizată de prestigiosul sculptor clujean Liviu Mocan și Rodica Mocan, soția sa.

Povestea din spatele reprezentării simbolice: „Primesc într-o seară telefon de la Cornel Jurju – prieten din tinerețe. Cu care nu ne-am intersectat de mulți ani. Îmi vorbește cu un foc extraordinar, super molipsitor, despre rezistența anticomunistă din sânul poporului român. Apoi îmi spune că proiectul Versantul Partizanilor din Apuseni nu are siglă.

Mă pun eu pe treabă și comit mai mult de 10 variante, apoi merg în bucătărie la Rodica, soția mea, îi spun despre ce este vorba, îi arăt ideile mele, și mă întorc la masa de lucru. După puțin timp apare ea, cu o singură schiță, dar care era mai expresivă decât toate ale mele…

Nu doar eu consider asta, ci și juriul de selecție. Profesoara de multimedia de la Babeș-Bolyai a întrevăzut inima mișcării și a făptuit o siglă excepțională: sugestia de persoană umană tragică a partizanului din partea dreaptă a siglei susține în partea stângă diagonala suitoare a versantului istoriei”. (Liviu Mocan, sculptor)

 

Mottou-ri

Neuitându-i vom dăinui!

Apără-ți trecutul, e șansa ta să contezi!

 

Istoric

Grupul „Șușman” s-a format în anul 1948, într-o perioadă în care tăvălugul bolșevic strivea întreaga Românie. Era alcătuit din oameni ai muntelui, admirabili și curajoși, care au refuzat să îngenuncheze în fața ideologiei și a terorii comuniste. Au fost „brazi” adevărați, care au ales să se „frângă” fără a se „îndoi”, încercând să apere felul lor de viață bazat pe libertate, tradiții, dreptate, simplitate, credință.

De-a lungul celor 10 ani de grea existență, din grupul anticomunist de la Răchițele au făcut parte Teodor Șușman sn. (liderul organizației), frații Teodor, Traian și Avisalon Șușman, soții Mihai și Lucreția Jurj, Roman Oneț, Gheorghe Mihuț, Ioan Popa, Ioan Bortoș, Teodor Suciu. De asemenea, pe parcursul activității sale, grupul a beneficiat de sprijinul și omenia necondiționată a sute de familii de moți din mai multe sate de munte din județele Cluj, Bihor și Alba.

Vânați zi și noapte de monstruosul sistem represiv comunist (alcătuit din forțe ale Miliției, trupe de Securitate, sute de informatori) Șușmanii au murit în condiții dramatice, cumplite și, deopotrivă, eroice.

Pentru că își pierduse soția, la a cărei înmormântare nu a putut participa, pentru că trei dintre copiii săi erau arestați (Traian, Romulica și Emilian) și sute de oameni din Răchițele și alte sate învecinate erau bătuți, terorizați, anchetați, condamnați, spre sfârșitul anului 1951, Teodor Șușman (sn.) ajunsese la capătul puterilor sufletești. Nemaiputând îndura situația și totodată încercând să ridice greaua povară a persecuției de pe umerii familiei și ai sătenilor, în decembrie 1951 el s-a împușcat, într-o șură din Răchițele.

În vara anului 1952, Grupul „Șușman” era supus unei acțiuni de încercuire de mare anvergură. Erau folosite două batalioane de Securitate, câini de urmărire și un arsenal militar impresionant (mitraliere, pistoale automate, grenade etc.). Pe parcursul operațiunii, în iulie 1952 erau împușcați Ioan Popa și Gheorghe Mihuț. Moartea lui Popa (zis Ciota) a fost una cu adevărat eroică. Încercând să acopere retragerea colegilor, care au scăpat atunci nevătămați, în dimineața de 6 iulie 1952, el a înfruntat singur o companie de securitate, fiind răpus de zeci de gloanțe.

Peste două veri, în august 1954, Mihai Jurj, Lucreția Jurj și Roman Oneț erau atrași într-o capcană organizată de Securitatea Oradea în șura unei familii din satul Sudrigiu (jud. Bihor). La intrarea în grajd, unde erau dislocate din timp trupe de elită, cei trei erau loviți în cap, găsindu-se în imposibilitatea de a se apăra sau de a-și curma zilele, soluție la care fiecare dintre membrii grupului era pregătit să recurgă în situații limită. Rănit grav la cap, Mihai a murit în sediul Securității Beiuș, la câteva ore după arestare. Roman Oneț a fost condamnat la moarte și executat în vara anului 1955, la Penitenciarul Oradea, iar Lucreția Jurj, la muncă silnică pe viață, fiind eliberată în 1964.

În urma unei operațiuni informative deosebit de intensă și sofisticată, frații Teodor și Avisalon, ultimii membrii ai grupului, erau descoperiți de Securitate în noaptea de 1 spre 2 februarie 1958, într-o șură din localitatea Tranișu (jud. Cluj). După ore lungi de confruntare, trupele de șoc nu au reușit să se apropie de cei doi viteji. Într-un final, securiștii au decis incendierea șurii, cei doi frați arzând, se pare de vii, în uriașul incendiu dezlănțuit. Teodor avea 33 de ani iar Avisalon 29.